Praznic împărătesc · 6 august

Schimbarea la Față a Domnului

I-a luat cu El pe trei ucenici, i-a dus pe un munte și, pentru câteva clipe, s-a lăsat văzut așa cum era. Ei n-au înțeles ce se petrece și n-au știut ce să spună. Le-a ajuns că au văzut.

Se apropia sfârșitul. Le spusese deja, limpede, că va merge la Ierusalim și că acolo va pătimi, iar ei nu voiau să audă. Petru chiar Îl luase deoparte, să-L înduplece. Peste șase zile după vorba aceea grea, i-a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan — aceiași trei care aveau să-L vadă mai târziu în grădina Ghetsimani — și i-a dus pe un munte, singuri.

Acolo, spune Evanghelia, s-a schimbat la față înaintea lor. Hainele I-au devenit albe cum nu poate înălbi nimeni pe pământ, iar fața Îi strălucea. Nu era o lumină care venea de undeva din afară: venea din El. Și, alături, au apărut doi bărbați vorbind cu El — Moise, care primise Legea, și Ilie, care fusese ridicat la cer.

Petru, care nu tăcea niciodată, a spus primul lucru care i-a venit: „Bine este nouă să fim aici. Să facem trei colibe." Evanghelistul adaugă, fără să-l menajeze, că nu știa ce spune. Era copleșit și a vorbit ca să nu tacă. Apoi i-a acoperit un nor, s-au înfricoșat, și din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe El să-L ascultați."

Când s-a risipit norul, nu mai era nimeni. Doar Iisus, singur, așa cum Îl știau. Au coborât muntele fără să spună nimănui nimic — le ceruse El — și au dus în ei, ani de zile, ceva ce nu puteau explica.

Praznicul se ține pe 6 august, cu patruzeci de zile înaintea Înălțării Sfintei Cruci: Biserica îl așază așa ca să se vadă legătura dintre lumina de pe Tabor și Crucea care venea. În multe locuri se aduc struguri la biserică în ziua aceasta, spre binecuvântare — e o rânduială veche, legată de primele roade, nu o condiție a praznicului.

Locul

Muntele Taborului

În icoană

Hristos în mijloc, într-un oval albastru care se cheamă mandorlă — lumina necreată, pe care pictorul n-o poate arăta altfel. În stânga, Ilie, cu mantie aspră; în dreapta, Moise, cu tablele Legii. Jos, cei trei ucenici, căzuți în neorânduială: unul îngenuncheat, unul cu fața la pământ, unul întors.

Sursa: DATE DE PROBĂ pentru dezvoltare — se rescrie și se avizează înainte de publicare