Ierarh · sec. IV · 6 decembrie

Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Liciei

A făcut binele pe ascuns și s-a supărat când a fost prins asupra faptului. Un episcop care a aruncat aurul pe fereastră, noaptea, ca să nu fie văzut, și care a oprit cu mâna lui sabia călăului. De aici vine obiceiul darurilor pe furiș.

Era om bogat și rămăsese singur devreme, cu o moștenire pe care n-o ceruse. Ceilalți, în locul lui, ar fi cumpărat pământ. El a început să dea, dar într-un fel anume: fără să știe nimeni de la cine vine.

Se povestește că în orașul lui trăia un om sărăcit, cu trei fete. Nu avea zestre pentru ele, iar pe vremea aceea o fată fără zestre nu se putea mărita — și tatăl, împins de nevoie, se gândea să le vândă. Nicolae a aflat. N-a venit să-l mustre și nu i-a ținut nicio predică. A venit noaptea și a aruncat pe fereastră o pungă cu aur, apoi a plecat. S-a întors a doua oară, la fel. A treia oară, omul l-a pândit și l-a prins. Nu s-a bucurat că a fost descoperit: l-a rugat să nu spună nimănui, cât va trăi.

Ajuns episcop la Mira, a rămas același. Când trei oameni au fost osândiți pe nedrept și duși la tăiere, a ajuns în ultima clipă, a intrat între ei și călău și a apucat sabia ridicată. Nu a cerut voie nimănui. A înfruntat apoi pe față dregătorul care luase mită ca să-i condamne, până când acesta și-a recunoscut vina.

Tradiția spune că a fost și la Sinodul de la Niceea, unde s-a hotărât Crezul pe care îl spunem și azi. Alte istorisiri, mai târzii, s-au adăugat de-a lungul veacurilor și circulă și acum ca fapte; se cuvine să le primim ca tradiție, nu ca istorie.

A murit bătrân, în scaunul lui, pe 6 decembrie. Peste veacuri, moaștele i-au fost mutate la Bari. Iar obiceiul de a pune daruri copiilor în noaptea dinaintea pomenirii lui vine drept de la punga aruncată pe fereastră — nu de la un moș cu sanie, ci de la un om care se ferea să fie văzut făcând bine.

Locul

Mira Liciei

Moaștele

Bari, în sudul Italiei, unde au fost duse în 1087

Ocrotește

călătorii, corăbierii, copiii, cei pe nedrept osândiți

În icoană

Îl recunoști după barba albă scurtă și rotunjită — ceilalți ierarhi o au mai lungă — și după fruntea înaltă. Fâșia albă cu cruci de pe umeri se cheamă omofor și arată că era episcop; Evanghelia din mâna stângă, că avea datoria să învețe poporul.

Își serbează numele

Nicolae, Neculai, Nicoleta, Niculina, Nicu

Sursa: DATE DE PROBĂ pentru dezvoltare — se rescrie și se avizează înainte de publicare